Urzique's Blog

Marea schimbare. Pasul 1 – analiza

urzique — Wed, 10 Feb 2010 13:24:12 +0000

Mi-am dat seama cu ceva timp in urma ca am nevoie de o mare schimbare in viata mea profesionala.
Ma simteam total complesita de sarcinile mele zilnice, nemotivata s.a.m.d.
Cum s-a petrecut totul? Pai…
Afacerea mea a crescut odata cu mine. Am pornit-o in 2004, la 22 de ani (si jumatate), cu mult elan, dorinta de a fi antreprenor… si cam atat.
Am preluat o gradinita, sa-i zicem, functionala. Proprietarii gradinitei erau si proprietarii spatiului in care se afla gradinita. Aflasera de la cineva ca as fi interesata sa deschid o gradinita particulara. M-au sunat in septembrie 2004 sa ne intalnim. Ne-am intalnit, mi-au dat doua variante: fie cumpar tot ce se afla in gradinita si platesc o chirie x, fie platesc o chirie x+y. Nu aveam bani sa cumpar nimic, asa ca am acceptat varianta 2 si am semnat contractul in 1 octombrie 2004. Aveam businessul meu… Gradinita Heidi
Business planul meu arata cam asa: taxa x 20 de copii (atatia stiam ca sunt inscrisi) – cheltuieli = 0. Un mare 0. Strategia mea de marketing: impart (eu cu manuta mea) fluturasi in parc si sigur se mai aduna vreo 10 copii.
De fapt, nu erau 20 de copii ca erau doar 14, iar treaba cu fluturasii nu a functionat pentru ca anul scolar incepuse, iar copiii erau deja inscrisi la gradinite.
Dar am inceput voiniceste sa vad care-i treaba cu gradinita: am luat autorizatii, am inceput sa ma bag in “procesul educational” cu idei de tot felul, am facut multe poze cu care sa ne laudam parintilor… din-astea.
Apoi, incet-incet am inceput sa imi construiesc mici unelte de management. Simteam ca reinventez roata, dar habar nu aveam cum se intampla lucrurile in alte gradinite sau in alte companii.
Marketingul l-am lasat un pic la o parte. Cu toate astea, datorita faptului ca ne faceam treaba bine, parintii ne recomandau, asa ca am terminat anul cu 21 de copii inscrisi si l-am inceput pe urmatorul cu 30 de copii.
Departamentul de resurse umane era tot al meu. Anul acela a trebuit sa recrutez 2 educatoarea si o ingrijitoare. Am dat cateva rateuri, recunosc, dar in acel an le-am recrutat pe Andreea, Cornelia si Frau Mariana. Toate trei inca lucreaza la Heidi si sunt angajatii ideali .
Chiar daca nu sunt calificata (am auzit chestia asta de o suta de ori de la inspectoarele de la ISJ Brasov), a trebuit sa ma ocup si de partea educationala, mai precis de obtinerea Autorizatiei de incredere de la MEN. Am invatat sa fac proiect institutional, plan managerial de care vor ei s.a. Partea asta cu autorizatia a fost cel mai urat capitol din povestea Heidi, dar poate ii voi dedica un post separat.
Iar cu clientii… era si bine era si rau. Am facut multe compromisuri in primul an, dar pe parcurs am invatat ca una e sa fii flexibil si alta e sa nu existe reguli si limite. Am avut o clienta care vroia neaparat sa vorbeasca cu cineva mai sus decat mine. Ii explicam ca nu are cu cine, ea insista: “Si eu sunt sefa, dar am sot”. Eu nu aveam sot . Dar cu cea mai mare parte dintre parinti, m-am imprietenit si am colaborat foarte frumos.
Cam asa era la inceputuri… eu centram, eu dadeam cu capul (cliseistic, dar se potriveste).
Dupa 2 ani “umplusem” gradinita, treaba nu mai era asa de multa pentru ca aranjasem un mic sistem perfect functional, pe drum spre banca ma opream la inghetata, faceam cu copiii optionalul de engleza si pe cel de sah si imi placea la nebunie… totul era minunat.

Asta pana in primavara lui 2007, cand s-au intamplat doua lucruri: 1. lista de asteptare cu parinti care vroiau sa isi aduca copiii la Heidi crestea continuu; 2. am avut revelatia ca pentru a avea o relatie normala cu Fat Frumos, ar fi bine sa imi gasesc ceva de facut la Cluj.

Nu mai stiu exact cum, dar dupa o luna de vazut case si negociat contracte si dupa inca vreo 2 luni de santier groaznic (am amenajat doua gradinite si reamenajat una), am inceput anul gradinitar 2007-2008 cu 3 gradinite.
3 gradinite (cu un serviciu nou – cresa) care au atras dupa ele 22 de angajati (dintre care 17 noi), parintii si cativa bunici ai 110 copii, rate mari la banca si multe datorii, 3 spatii de ingrijit, un sistem care inca nu mergea replicat. Mult prea mult pentru un one man show. Daca as da timpul inapoi as face altfel lucrurile, dar pentru ca nu pot, o sa gandesc altfel pe viitor. De fapt, imi pare rau pentru clientii care nu au gasit pe vremea aia Gradinita Heidi asa cum este ea de fapt.

Au mai trecut doi ani si un pic, timp in care lucrurile au evoluat mult, doar ca inca nu au ajuns acolo unde vreau eu, doar ca nu am timp sa mananc inghetata in timpul zilei si nici sa tin cursuri pentru copii.

Partea buna a lucrurilor este ca ne-am mai “inmultit” cu 30 de copii si 8 coechipieri, am schimbat prima locatie cu una mult mai draguta si ma mandresc cu cea mai tare echipa (atat din Brasov cat si din Cluj). Am pornit un program de afterschool in Brasov si Clubul Piticilor. Am demarat doua proiecte de responsabilitate sociala: Seara de povesti si Gradinita in aer liber. In plus, desi aveam ideea de mult timp, tot in perioada asta am inceput si cursuri pentru parinti. Iar cel mai important lucru este ca mi-am conturat foarte bine viziunea Heidi (careia o sa ii dedic un articol special).

Deci totul e pe val, doar ca in ultimele luni, am inceput sa nu mai dau randament, iar lucrurile sa nu mai evolueze in ritmul cu care eram obisnuita. Asa ca… am realizat ca am mare nevoie de o mare schimbare.

Va urma…

Chris Rea

urzique — Mon, 08 Feb 2010 12:58:14 +0000

Vroiam bilete la concertul Chris Rea de la Bucuresti, dar m-am trezit prea tarziu si am ramas fara. Mi-a parut foarte foarte rau, asa ca am primit drept consolare un CD Best of… Mi-am pus niste casti mari si m-am pus pe ascultat. Am realizat ca stiu foarte multe melodii, mi le aduc aminte de cand eram mica. Le ascultam pe masina si mi se parea muzica perfecta pentru drum. Mi se parea ca e melancolica daca vrei sa fie melancolica, dar in acelasi timp putea fi energizatoare si inspiratoare daca o vroiai asa. Chris Rea trebuie ascultat pe drum. Asa ca… Drum bun!
P.S.: Chris Rea e cel mai frumos cadou pe care l-am primit de la tatal meu.

La multi ani! Conteaza de care?

urzique — Fri, 08 Jan 2010 00:10:33 +0000

Pentru zile de nastere: Happy birthday!, Buon compleanno!, Bon anniversaire!, Alles Gute zum Geburstag!, Feliz cumpleanos! (lista poate continua) si La multi ani!

Pentru inceputul de an: Happy new year!, Felice anno nuovo!, Bonne anne!, Ein gutes neues Jahr! etc si, chiar daca exista An nou fericit!, de fapt noi folosim La multi ani!

Pentru zile onomastice: La multi ani!

Pentru orice fel de aniversari: La multi ani!

Asadar… La MULTI ani! Conteaza de care?

One minute manager

urzique — Thu, 07 Jan 2010 23:45:12 +0000

Am hotarat ca trebuie sa devin si un manager de nota 10, nu doar un lider de nota 10 (ce sunt ). Asa ca m-am apucat sa citesc. One minute manager, de Kenneth Blanchard, mi-a fost recomandata de Mary, iar Seba a primit-o cadou la cateva zile dupa ce auzisem de ea. Poate a fost un semn
Asadar am citit-o si ar fi bine sa fi invatat urmatoarele:

“Managerul la minut” (ce cretin suna) stabileste obiective la minut. Cum?
1. Identifica obiectivele
2. Stabileste modul de actiune corect
3. Descrie fiecare obiectiv, descriere pe care poate sa o citeasca intr-un minut
4. Verifica la sfarsitul fiecarei zile de munca, pret de un minut, ceea ce a realizat
5. Verifica daca modul de actiune se potriveste sau nu cu obiectivul propus.

Managerul la minut face laude la minut
Adica,
1. Le spune oamenilor ca e la curent cu ceea ce fac
2. Ii lauda imediat ce au facut un lucru bun
3. Le spune oamenilor ce anume au facut bine
4. Ii incurajeaza sa progreseze
5. Le arata ca se pot baza pe sprijinul lui

Managerul la minut face mustrari la minut
1. Le spune oamenilor dinainte ca intentioneaza sa isi exprime parerea despre felul in care acestia se descurca
2. Le face oamenilor observatii imediat ce este cazul
3. Le explica unde au gresit
4. Isi exprima parerea despre greseala lor
5. Le arata ca se pot baza pe sprijinul lui

Mi se pare ca modelul seamana foarte mult cu ceea ce cred eu ca ar trebui sa faca un parinte cu copilul lui – sa aplice un sistem de recompense bazat pe aceleasi principii (lauzi copilul, ii spui ce a facut bine, il incurajezi) si o metoda de disciplinare bazata pe consecinte logice (ii explici copilului ce a gresit, ii spui ca esti suparat din cauza a ceea ce a facut, in niciun caz a lui, il incurajezi sa faca ceea ce trebuie).

Deci ne purtam cu subalternii ca si cu niste copii*
*sper ca nu era cazul sa precizez ca pe copii ii tratam ca de la egal la egal

Simplu, nu?

100 de lucruri pe care le-am facut in 2009

urzique — Tue, 29 Dec 2009 21:00:59 +0000

La sfarsitul fiecarui an obisnuiesc sa trag linia si sa adun lucrurile facute si pe cele nefacute. De obicei, raman o seama de dorinte neimplinite, care trec pe rezolutia din anul urmator.
Cu 2009 am hotarat sa fac altfel. Am furat ideea de a contabiliza asa anul care tocmai a trecut. Nu stiu daca am furat-o de la Dragos Roua sau de la Mihai Stanescu.
Dar nici nu cred ca conteaza foarte tare, asa ca, fara o ordine anume:

1. Am fost la Paris

Dupa multi ani de imaginat Parisul, am reusit sa ajung sa-l vad. Am stat o saptamana, mi-am sarbatorit ziua acolo si m-am indragostit de el. Am hotarat ca e un oras in care as putea sa-mi petrec cate o saptamana in fiecare an.

2. Seara de povesti

Seara de povesti nu este o actiune de marketing, ci este un proiect de suflet. Chiar cred ca va ajuta mult la perceptia copiilor prezenti in ceea ce priveste cartile si cititul.

3. Cea mai frumoasa gradinita din Brasov

Am schimbat prima locatie Heidi cu una mai mare si mult mai frumoasa. Chiar daca mai avem de lucru la ea, sunt convinsa ca este cea mai draguta gradinita din oras (si cea mai mare )

4. Mandria ca sunt romanca

Mi-am inceput anul in prezenta unor “altfel” de romani. Acel fel de romani care te fac mandru ca esti roman. Printre ei, Nicoleta Lupea si Dan Cristea, care au castigat campionatul Mondial de Debate de la Cork, Irlanda. Am hotarat ca nu o sa critic niciodata poporul roman doar pentru ca nu a primit inca educatia necesara. O sa incerc sa schimb o parte din el.

5. Am lansat Gradinita in aer liber

Gradinita in aer liber este atat o actiune de promovare a Gradinitei Heidi cat si, mai ales, un proiect de descurajare a statului in casa. Am dat de lucru catorva sute de copii iesiti in parc doar la plimbare. I-am invatat ca pot face arta din macaroane sau baloane de sapun cu detergent de vase si sfoara.

6. Viziunea Heidi

Vreau, pot si stiu cum sa schimb lumea

7. Blogging

Blogul Heidi nu se pune. Am inceput acest blog. Dupa acest post, il si fac public. Imi place la nebunie sa scriu; stiu ca trebuie sa o fac mai des.

8. Vazut Roma, fara sightseeing

Pentru ca o vizitaseram deja, de data doar ne-am plimbat cu biciclete, am mancat inghetata, am baut cappucino, ne-am uitat la oameni…

9. Am organizat prima tabara pentru copii

Taberele pentru copii sunt un vis mai vechi. Anul acesta, total conjunctural, am organizat si participat la o super-tabara in Tinutul Heidi.

10. Am jucat tenis

Aproape in fiecare an imi vine pofta de invatat tenis. Anul acesta, am invatat si am jucat mai mult ca niciodata.

11. M-am apucat de citit carti business

Am fost destul de reticenta, cred ca din cauza ca acum cativa ani am avut o tentativa nereusita. Dar anul acesta, Seth Godin si Jack Welch m-au convins.

12. Mi-am luat aparat foto DSLR

Mi-am luat un Canon si planuiesc sa-l folosesc intens.

13. L-am vazut pe Papa de la vreo 200m

Nu ca ar fi mare realizare, dar cred ca e cea mai importanta persoana pe care am vazut-o de-asa aproape. S-a intamplat la Roma, inainte de Pasti.

14. Heidi Cluj este amenajata pentru capacitate maxima

Anul acesta am amenajat inca o grupa. In total sunt 5, ocupate toate peste 75%.

15. Curs de Eneagrama

Facuta curioasa de multi dintre prieteni, am participat la un curs de Eneagrama. Desi debutanta, cred ca imi poate ajuta mult la relatiile cu oamenii (mai ales cei apropiati).

16. Pauza de la scoala

Este primul an din ultimii 20 in care nu am facut scoala. E minunat sa nu ai sesiune in ianuarie si iulie. Poate… totusi… la anu’… mai invatam ceva.

17. Am fost la concert Buena Vista Social Club

Imi doream de mult timp, m-am simtit foarte bine, o sa merg sa-i ascult la ei acasa

18. Am creat cea mai tare echipa de gradinita si cresa

Eram mandra si pana acum de echipa Heidi, dar… In acest moment am cele mai bune educatoare, psiholog, ingrijitoare, bucatari si director executiv.

19. Cel mai mare fluture din Brasov

Am creat impreuna cu cativa copii si cativa parinti cel mai mare fluture care a poposit vreodata in Parcul Central din Brasov – un fluture din dopuri de plastic.

20. Am inchis Vama Veche

Am luat ultima cina de la Frontiera, am asistat la demontarea teraselor, am baut (nu eu, Tudor) ultima bere de la Stuf… din sezonul 2009.

21. Lucia Muntean la Seara de povesti

Am avut-o ca invitat la Seara de povesti pe autoarea de carti pentru copii Lucia Muntean

22. Twittering

Modest, dar cu placere… pentru ca urmaresc niste oameni foarte faini.

23. Offroad

Cu maestrul Rares Dragan. Are potential de hobby.

24. Am baut pentru prima si singura data bere

Bere Miller, in irish pub, cu familia O’Roger.

25. Program de Afterschool

Inceput la Heidi, din octombrie, cu 4 copii. Sper sa creasca in ritmul gradinitei.

26. Am fost la meci de fotbal pe stadion

CFR Cluj – FC Brasov; in galeria CFR, tinand cu Brasovul

27. Am admirat Van Gogh si Monet, in original

Opere pe care le stiam din albumele de arta ale lu’ mama, le-am vazut si admirat la Musee d’Orsay.

28. Am luat parte la cea mai frumoasa nunta din cate am vazut

Cel mai frumos loc, cea mai bine organizata nunta, cea mai buna muzica, cel mai emotionant dans al mirilor, cel mai tare cadou din partea prietenilor, cea mai mare distractie la o nunta.

29. Am condus masina cu volan pe dreapta

Foarte altfel, foarte tare, foarte interesant cum creierul nostru poate fi setat.

30. Am delegat

Desi cam greu la inceput, am invatat sa deleg cu succes. O voi face muuuuuuult mai des ca pana acum.

31. Am participat la TEDx Bucuresti

Inspiring.

32. Am vazut-o pe Madonna

in concert la Bucuresti. Mare dezamagire.

33. Pana dubla

Desi sunt o soferita excelenta , am reusit performanta sa fac pana dubla, adica la doua cauciucuri. Asta se intampla noaptea, in camp, inainte sa ajungem la Liman(u).

34. M-am suit in Turnul Eiffel

De doua ori: o data ziua si o data noaptea (de ziua mea). E la fel de fascinant, fara a fi deloc la fel.

35. Am inregistrat Heidi Cresa si Gradininta la OSIM

36. Am admirat rasaritul de soare ascultand Ravel, Bolero.

Te ajuta sa simti si sa apreciezi fiecare clipa.

37. M-am dat cu bicicleta

… dupa foarte mult timp. Cu bicicleta dubla, intr-un parc in Roma. Extrem

38. Am stat mult pe Facebook

si inca mai stau. Mi se pare super-metoda de aflat ce fac oamenii pe care nu apuci sa-i vezi prea des.

39. Clubul Piticilor

Este o activitate de socializare pentru copii intre 1 si 3 ani. E super-succes la Brasov.

40. Coaching

cu fosta mea colega de liceu si prietena, Mary Galca.

41. Am asistat la slujba de inviere de la Vatican

Pastele catolic, San Pietro, Papa… Totusi nu m-a miscat. Dimpotriva, toti oamenii aia care se imbulzeau sa intre in biserica mi s-au parut cei mai mari ipocriti.

42. Am realizat ca am super-prieteni

adica SUPER-prieteni

43. Am inceput sa beau cafea

… de placere si in tot felul de combinatii.

44. Cursuri pentru parinti la Heidi

Si asta e un proiect mai vechi. Ma bucur foarte tare ca am reusit in cele din urma sa-l pun in practica.

45. Comunitatea de parinti Heidi pe www.tetatet.ro.

Chiar daca este loc de mai bine, comunitatea exista, iar tetatet este un excelent mijloc de comunicare.

45. Urmaresc bloguri

care ma inspira, ma informeaza, ma invata.

46. Am citit Tabu in fiecare luna

Imi place, ma reprezinta.

47. M-am rasfatat

si o sa o fac si pe viitor. Pentru ca merit

48. Am tras cu un pistol adevarat

dar fara glont

49. Am descoperit Targul de produse traditionale

… de unde am cumparat cea mai buna branza, cea mai buna turta dulce, cel mai bun suc de mere, cei mai buni biscuiti, cel mai bun muschiulet afumat…

50. Am devenit persoana publica

in urma aparitiilor la TV si in numeroase ziare.

51. Actiune de ecologizare in Cluj, Padurea Hoia

impreuna cu copiii, parintii si educatoarele de la Heidi

52. Am devenit client fidel Bistro de l’Arte
si recomand cu toata increderea

53. Am concediat oameni

Cred ca a fost cea mai grea chestie pe care am facut-o anul asta.

54. Am stat pe Cliffs of Moher

Spectaculos!

55. (Sper ca) am ajutat pe cineva sa isi implineasca un vis

Are peste 50 de ani si si-a dat seama ca si-a dorit toata viata sa picteze. I-am facut cadou vopsele, pensule, panze si i-am comandat primul tablou.

56. Am inceput sa lucrez la tribul meu.

Dupa ce am citit Seth Godin – Tribes, mi-am configurat tribul. Iar apoi am facut primul pas.

57. Am fotografiat usi colorate in Dublin.

N-am avut prea mult timp pentru Dublin, dar oricum m-am indragostit de Irlanda.

58. L-am convins pe Bogdan Colceriu sa tina cursuri de Public Speaking si Debate pentru copii

In 2009 l-am convins, in 2010 incepem.

59. Am fost la concert Romanian Piano Trio

Pe Razvan il mai vazusem, dar vroiam sa-l aud si pe Alexandru Tomescu. Mai ales dupa TEDx.

60. Am plans pentru Michael Jackson

De fapt, am fost impresionata pana la lacrimi de numarul imens de fani pe care i-a avut si de ceea ce au facut ei pentru el.

61. Am dansat si cantat in ploaie

la Best Fest la concertul The Killers. Foarte fain.

62. Am ascultat Micul print

Cumparasem un audio-book pentru gradi, dar l-am ascultat pe masina. Micul print este o poveste pentru oameni mari. Plina de intelepciune.

63. Am facut drumul Brasov-Cluj saptamanal

si pe ala Cluj-Brasov.

64. Am dansat prima oara vals cu Bughi

S-a intamplat la o seara dansanta. Chiar daca mai avem de invatat, suntem buni

65. I-am schimbat directia fratelui meu

Sper ca in bine si sper sa ne iasa.

66. Am descoperit prieteni noi si redescoperit prieteni vechi

67. Am pictat

In biroul de la Cluj, singurul pe care il am, de altfel, mi-am pictat tablouri pe pereti. Am potential

68. Mi-am exersat toleranta

Mai ales cu mama.

69. Am invatat sa montez filme

Adica am invatat sa folosesc un program, doar ca nu l-am folosit inca. Abia a trecut o saptamana. Revin cu primul montaj.

70. Am votat cu Basescu

si am incercat sa conving si alti oameni sa o faca.

71. L-am cazat pe Darius Grozea

si pe al lui prieten austriac, Flo. Faceau un tur de tara cu bicicletele. Mai multe detalii pe www.jeg.ro.. Am facut-o ca sa-mi reamintesc de turul meu de America de Sud. Ala pe care il voi face!

72. Am cunoscut-o pe Mihaela Zaharia

E bine sa cunosti oameni cu aceleasi crezuri si obstacole ca ale tale.

73. Am avut clienti care au plecat plangand

din cauza ca nu au avut banii necesari sa le ofere copiilor lor educatia pe care o vroiau. A fost extrem de trist.

74. Am participat la un curs de gatit

tot felul de mancaruri cu capsuni. Daca as avea mai mult timp, pe cuvant ca as gati toate complicateniile.

75. Am implinit jumate de deceniu de Heidi

Doar ca nu am sarbatorit cum se cuvine. O voi face la anu’.

76. Workshop de papuserie

in Parcul Central din Cluj Napoca. Foarte dragut evenimentul. In plus, a fost inspiratia pentru Gradinita in aer liber.

77. 7 ani de relatie

Multi frumosi si nebuni inainte!

78. Am sperat din nou ca ma voi apuca de sport si de viata sanatoasa

dar nu mi-a iesit. Mai incerc…

79. Craciun tihnit

cu mult somn, filme, mancare buna, somn, brad frumos, bai fierbinti, somn

80. Am cumparat si crescut un iepuras

Un iepuras alb cu pete negre, cu o ureche pleostita. I-am pus numele Pongo si l-am dus copiilor din Tinutul Heidi. Asadar, anul asta am avut un pet

81. Am redecorat o parte din casa

Mi se facuse subit pofta de renovari. In 3 zile am avut zugravit holul, baia si bucataria, parchet in hol, mobilier nou in hol si cate o parte din fiecare usa vopsite in cel mai frumos galben posibil.

82. Calendar si valori lunare Heidi

Si asta e o idee pe care o vroiam de mult implementata. S-a intamplat!

83. Am trimis 9 gradinari Heidi in lume

2009 a fost anul cu cei mai multi absolventi de Gradi Heidi.

84. Am cumparat in cele din urma covor pufos

de-ala super-moale si pufos si fin si mare si alb… in dormitor.

85. Am ramas fara nasi

2009 a fost un an cu relatii extrem de lungi terminate. Printre ele, si cea a celor pe care ii vroiam de nasi si despre care credeam ca vor trai fericiti pana la adanci batraneti.

86. Am inteles necesitatea bugetelor

Fara comentarii.

87. Mi-a venit ideea de proiect on-line

Dupa atatea proiecte on-line de succes in jurul meu, mi s-a facut pofta si mie de unul. Ideea pe care o aveam a suferit o mica mare transformare si sper ca pana la 1 februarie sa v-o impartasesc.

88. M-am jucat de-a Mos Nicolae si de-a Mos Craciun

pentru a sasea oara si mi-a placut la fel de tare ca si pana acum. Copiii cred in magie.

89. Am transformat drumurile lungi

… in cel mai bun prilej de a comunica in relatie.

90. Am primit de la Mos Nicolae un laptop

mic, usor si, mai ales, albastru.

91. Am dansat in Office si Bamboo

desi in mod normal dansez in Janis. Noup, nu ma pot simti bine oriunde.

92. Am fost trista, fericita, furioasa, mi-a fost frica.

93. M-am indragostit de tartele cu capsuni/zmeura

Cele de la Paris. Si alea de la Paul sunt bune.

94. Am facut cunostinta cu primarul Brasovului

si l-am facut sa ma minta ca a auzit de Heidi

95. Am vandut Fiat-ul

dupa luni intregi de incercari nereusite. Am obtinut suficienti bani, iar mustrari de constiinta nu o sa am pentru ca persoana care l-a cumparat poarta foita

96. Teambuilding si training cu echipa Heidi Brasov

Doua zile, la Moieciu, training tinut de Anca… totul ca la carte.

97. Am concluzionat ca putine romance au cojones

iar eu sunt una dintre ele

98. Am citit in parc

Mi-am luat o salata, o cafea, iubitul si Scrisori catre fiul meu si le-am consumat in parc, pe o banca, sub copaci, intr-o vineri dupa-masa.

99. Am invatat de la copii ca ceapa rosie este mov

Nu-i asa? De ce ii spunem rosie?

100. Am iubit si am fost iubita

pe si de catre cel mai minunat om de pe pamant, din apa si din aer.

Triburile lui Seth Godin

urzique — Mon, 30 Nov 2009 11:26:27 +0000

Am citit “Tribes” – Seth Godin. Sub Tribes scrie “We need you to lead us”. Deci, da, este o carte despre un fel de leadership.
Ideea in jurul careia este construita cartea, dupa cum ii zice si numele, este aceea de triburi. Triburi de oameni cu acelasi interes, aceeasi viziune. Triburi care au nevoie de un mijloc de comunicare si un leader. Un leader care trebuie sa creeze o miscare.
Pentru ca e scrisa in stilul american, cartea poate fi rezumata la doar cateva idei. Restul e umplutura pentru americani (hiperbola). Iata acele cateva idei de care am avut eu nevoie:
Marketing used to be about advertising, and advertising is expensive. Today, marketing is about engaging with the tribe and delivering products and services with stories that spread.
“Good enough” stopped being good enough a long time ago. So why not be great?
Fear of Failure is overrated… What people are afraid of isn’t failure. It’s blame. Criticism. We choose not to be remarkable because we are worried about criticism. Si urmeaza o predica despre cat de buna este totusi critica. Faptul ca esti criticat inseamna ca ai fost observat.
Great leaders don’t try to please everyone. Great leaders don’t water down their message in order to make their tribe bigger.
A thermostat is far more valuable than a thermometer. The thermometer reveals that something is broken… The thermostat manages to change the environment in sync with the outside world. Every organization needs at least one thermostat. Misto metafora.
Tribes grow when people recruit other people. That’s how ideas spread as well. The tribe doesn’t do it for you, of course. They do it for each other.
You should never use the word “opportunity”. It’s not an opportunity, it’s an obligation. I think we have an obligation to change the rules, to raise the bar, to play a different game, and to play it better than anyone has any right to believe is possible.
Albert Einstein said “Imagination is more important than knowledge”. Leaders create things that didn’t exist before. They do this by giving the tribe a vision of something that could happen, but hasn’t (yet). You can’t manage without knowledge. You can’t lead without imagination.
Si mai e o povestioara foarte faina. El e in vacanta in Jamaica, nu poate dormi intr-o noapte, asa ca se duce in holul hotelului si isi verifica e-mail-urile. Doi indivizi se intorc de la ceva distractie, il vad si comenteaza ceva de genul “Nu este trist ca saracul nu se poate bucura de doua saptamani libere?” In schimb, el crede ca intrebarea corecta era “Nu este trist ca avem o slujba din cauza careia petrecem doua saptamani incercand sa evitam ceea ce facem 50 de saptamani din an?”
Asadar, in concluzie si prin urmare, voi prelua aceste idei pentru a-mi crea tribul

lume buna

urzique — Sat, 28 Nov 2009 19:54:41 +0000

Seara de povesti este recomandata de lumebuna.ro. Doar ca au botezat-o Seara cu povesti, dar nu conteaza. Ce draguuut !

Am fost la Zilele Biz

urzique — Wed, 25 Nov 2009 09:48:08 +0000

De fapt, am fost la o singura zi , cea dedicata Antreprenoriatului.

Ce mi-a placut:
1. atmosfera de la workshop-uri.
2. Emi Gal si prezentarea lui. Ma enerva ca toata lumea il lauda excesiv, dar acum am inteles de ce . E un tip foarte istet, simpatic, foarte tanar, care vrea sa schimbe lumea.
3. Oliver Olson, directorul CEU Business School Romania si viziunea lui.
4. Vlad Stan, Dragos Petrescu, Marius Ghenea – pentru ceea ce fac. I-am povestit lui Vlad Stan despre proiectul meu on-line; mi-a dat ok-ul

Ce nu mi-a placut:
1. ca in afara de 2 reprezentante BCR (care nu se pun), nu a fost niciun vorbitor femeie.
2. ca s-a vorbit foarte mult de criza.
3. ca am realizat inca o data ca este criza si ca va fi si mai nasol.
4. ca e prea ne-naturala vanatoarea de contacte la astfel de evenimente. Toata lumea se uita pe ecusoane pentru a vedea daca sa stea de vorba cu cineva sau nu.
5. Calin Fusu – prezentare incoerenta, plictisitoare. Si avea niste emotii…

Per total a fost ok, asa ca mi s-a deschis apetitul pentru evenimente de genul

2

urzique — Thu, 19 Nov 2009 14:32:20 +0000

categoria “foto”

urzique — Thu, 19 Nov 2009 14:26:53 +0000

Nu stiu daca am rabdarea necesara sa am un hobby. Prima data am incercat fotografia in facultate. Am fost la un curs de Arta fotografica la Scoala Populara de Arte. Mi-a placut foarte tare cursul: sala mica si inghesuita, incalzita de soba, camera obscura si mai ales proful. Proful avea poveste… si ne-o povestea. Savurandu-si berea, lipit de soba, ne invata putina fotografie, ne preda putina cultura generala, si ne povestea despre el. Cu toate astea, la un moment dat m-am plictisit. Acum vreo doi ani m-a apucat iara. Imi trebuia aparat, vroiam workshopuri si toate cele. Am mai incercat un curs, dar l-am abandonat foarte repede pentru ca nu simteam ca imi aduce vreun fel de beneficii. Dar mi-am luat aparat foto. In schimb, mi s-a parut ca fotografia devenise un hobby foarte trendy, iar mie nu-mi place sa fiu trendy .

Dar acum m-am hotarat: ma voi juca totusi de-a fotografia, iar categoria “foto” o voi dedica pseudo-hobby-ului meu.